Complexitatea unui astfel de studiu este demonstrată şi de natura materialului de documentare. Multiplele repetări, ca de altfel şi lipsurile acestui material documentar, fac ca demersul nostru să impună de la sine folosirea mai multor surse şi izvoare de documentare. Luând în considerare principalele obiective ale cercetării noastre, propunem pentru determinarea strategiilor maritale la populaţia greco-catolică un studiu complex asupra căsătoriilor mixte (folosind în acest sens ca principale surse de documentare rapoartele parohiale, corelate acolo unde a fost posibil cu datele oferite de registrele de stare civilă ale parohiilor), iar în paralel un studiu de ansamblu asupra întregului fenomen marital (pentru realizarea acestui demers, considerăm oportună efectuarea unor studii de caz asupra procesului marital din unele parohii1). Drept criteriu de lucru am luat anul căsătoriei, consemnat în registre sau în rapoartele parohiilor, deşiacest fapt comportă multiple erori, aşa cum au arătat-o numeroase studii consacrate2. Sunt erori datorate caracterului aproximativ al înregistrărilor, existând diferenţe între consemnările din registrele de botez şi registrele de căsătorie în privinţa vârstei; sunt diferenţe între consemnările din registrele de căsătorie şi consemnările din rapoartele despre căsătoriile mixte ale anului respectiv; sunt foarte multe diferenţe între rapoartele despre căsătoriile mixte de la un an la altul. În evaluarea tendinţelor şi strategiilor maritale care stau la baza realizării căsătoriilor mixte trebuie să se ţină cont de evoluţia componentelor etnice şi confesionale. În procesul de evaluare a determinărilor etn o-confesionale, considerămoportună folosirea următoarei grile:
1. Situaţia când bărbatul este de confesiune greco-catolică (GC), iar femeia este de altă confesiune (O-ortodoxă, RC-romano-catolică, CH-confesiune helvetică, calvină sau reformată, EV-evanghelică, luterană şi Iz-izraelită);
2. Femeia este de confesiune greco-catolică (GC), iar bărbatul de altă confesiune (O, RC, CH, EV, Iz).
Am dori să facem precizarea faptului că demersul nostru asupra căsătoriilor mixte la populaţia greco-catolică se extinde pe perioada anilor 1860-1910. Această perioadă se pretează cel mai bine să răspundă cerinţelor formulate, asta deoarece materialul documentar este, în aceşti ani, cel mai în măsură să corespundă unui astfel de studiu, care să cuprindă întreaga populaţie greco-catolică a Episcopiei de Oradea.
Cu toate acestea, o imagine exhaustivă a fenomenului căsătoriilormixte pentru această perioadă, cel puţin până spre 1880, este greu de stabilit din cauza disparităţii rapoartelor parohiilor, multe dintre acestea pierzându-se de-a lungul anilor. Acest neajuns îl considerăm însă unul nesemnificativ în procesul de stabilire a mecanismelor
1 Vom încerca pe cât posibil să luăm spre dezbatere parohii din toate regiunile geografice ale episcopiei. Propunem realizarea acestei metodologii deoarece este cunoscută diversitatea etno-confesională din acest spaţiu, dar şi tendinţele mai puţin omogene la populaţiile din mediile geografice diferite.
2 Douglas C. Ewbank, Age Misreporting and Age-Selective Underenumeration: Soiurces, Patterns and Consequences for Demographic Analysis, National Research Council, Washington, 1981, p. 10-43
şi comportamentelor maritale. Logica unei astfel de explicaţii ar consta, pe de o parte, în faptul că rapoartele parohiale pot fi corelate cu succes prin despuierea registrelor parohiale de stare civilă, iar pe de altă parte, obiectivele studiului nostru, de stabilire a unor comportamente generale, pot fi de asemenea atinse şi în aceste condiţii (ţinând cont evident de marja de eroare introdusă de natura şi impedimentele surselor de documentare).
Potrivit schematismului episcopal, în anul 1900 Dieceza greco-catolică de Oradea era împărţită în 19 districte Vice-Arhidiaconicale. În rapoartele preoţilor acestea apar sub denumirea de protopopiate, iar în prezentareade faţă vom folosi şi noi acelaşi termen.
În analiza pe care dorim să o efectuăm propunem realizarea unei cercetări exhaustive asupra căsătoriilor mixte consemnate în rapoartele parohiale din cele 19 protopopiate ale episcopiei, iar acolo unde situaţia o va impune vor fi efectuate studii de caz şi asupra unor parohii. Încercăm săalegem aceste studii de caz în aşa fel încât să cuprindem o arie cât mai largă din spaţiul analizat. Spre o mai clară delimitare metodologică, reamintim faptul că analiza asupra căsătoriilor mixte din spaţiul Episcopiei unite de Oradea pleacă de la cercetarea rapoartelor parohiale trimise de preoţi episcopiei. Necesitatea realizării unor studii de caz asupra unor parohii (realizate prin despuierea registrelor de stare civilă) se impune în aceste condiţii tocmai pentru verificarea şi amendarea veridicităţii şi exactităţii informaţiilor oferite de către rapoartele parohiale. Mai mult, pentru o mai completă imagine asupra fenomenului mariajelor mixte, studiile de caz cuprind analize asupra tuturor căsătoriilor, inclusiv cele intra-confesionale.
Protopopiatul ARDUDSAT3
Cuprindea 8 parohii – Ardusat, Borleşti, Buşag, Fărcaşa, Bozânţa Mare, Buzeşti, Tămaia, Săsar – situate în 3 zone compacte: zona Ardusat-Borleşti, Fărcaşa şi Recea (Bozânţa Mare şi Săsar). Din punctul de vedere al configuraţiei etno -confesionale erau zone cu populaţie predominant greco-catolică. Conform recensământului din 1880, din totalul de 6.084 de locuitori4 ai localităţilor în care se aflau parohii greco-catolice, 5.446 erau greco-catolici (89,5%). Această populaţie greco-catolică era prezentă în cele 8 parohii după cum urmează: 1.180 în Ardudsat (92,8%)5, 922 în Borleşti (68,8%)6, 719 în Fărcaşa (94,4%)7, 385 în Bozânţa Mare (97,72%)8, 398 în Buzeşti (99,26%)9, 695 în Tămaia (99%)10, 777 în Săsar (94,5%)11 şi
3 Este vorba despre localitatea maramureşană Ardudsat (a nu fi confundată cu localitatea sătmăreană Ardud).
4Marea majoritate a acestora fiind români – 86,3% (5.252 de persoane). În regiune se mai afla şi o importantă comunitate evreiască (123 de persoane s-au declarat de religie izraelită) - 2,02%
(răspândită în toate satele), maghiară (în principal în satele Ardudsat, Borleşti, Fărcaşa, Săsar şi Buşag) – 288 de persoane (4,73%) şi germană (amintim în special comunitatea germană din Borleşti care se ridica la 303 persoane).
5 Recensământul din 1880..., p. 224-225
6 Ibidem, p. 284-285
7 Ibidem, p. 250-251
8 Ibidem, p. 240-241
9 Ibidem, p. 230-231
10 Ibidem, p. 230-231
11 Ibidem, p. 234-235
370 în Buşag (94,4%)12. Procentul populaţiei greco-catolice urcă şi mai mult atunci când în discuţie sunt luate şi filiile acestor parohii. La 1900, în conformitate cu datele oferite de către Biserica Unită în cuprinsul schematismului episcopiei greco-catolice de Oradea pentru anul 190013, în care sunt preluate date ale recensământului făcut de către statul ungar, ponderea populaţiei greco-catolice din acest protopopiat se ridica la 91,4%
(7.800 de persoane)14. Ca urmare a acestei structuri etno-confesionale posibilitatea alterităţii prin căsătorie era foarte redusă, ceea ce poate să explice faptul că în primele două decenii cercetate au avut loc numai două căsătorii mixte – la Fărcaşa şi la Bozânţa Mare. Acestea s-au făcut în afara localităţii, cu parteneri de altă etnie şi confesiune, din localităţi învecinate. Tabloul de mai jos ilustrează structura acestor căsătorii mixte15.
Surse: A.N-D.J. BH, Fondul Episcopiei Greco-Catolice Oradea (Rapoartele parohiale de stare civilă).
În perioada 1880-1889 sunt înregistrate căsătorii mixte doar în 4 dintre cele 8 parohii ale protopopiatului (50%). Faţă de perioada 1860-1879, când au fost înregistrate numai 2 căsătorii mixte, acum avem 19 asemenea căsătorii. Cu toate că apar mai multe astfel de căsătorii, nici în acest interval numărul căsătoriilor mixte nu este mare, media fiind de doar una pe an. Localitatea cu cele mai multe căsătorii a fost Ardudsat, unde în 9 ani s-au înregistrat 14 căsătorii mixte (1,55 căsătorii în medie pe an). Pe parcursul acestei perioade în nicio localitate nu au avut loc mai mult de 1-1,5 (media) căsătorii de acest fel într-un an, ceea ce iarăşi pune în lumină raritatea acestora.
Privind tabloul de mai sus, observăm că partenerii preferaţi ai tinerilor GC erau tinerii RC, 15 cazuri (peste 75%), chiar dacă ponderea populaţiei RC în protopopiat era la 1900 de doar 4,8% (cu toate acestea era cea mai importantă comunitate după cea greco-catolică). Care ar fi explicaţia acestui număr mare de căsătorii mixte cu parteneri RC în parohia Ardudsat, acolo unde exista o foarte mare comunitate GC? Ardudsatul avea o populaţie românească majoritară, alături de care se
12 Ibidem, p. 240-241
13 Schematismus Historicus Venerabilis Cleri diocesis Magno-Varadiensis graeci ritus catholicorum pro anno jubiliari 1900, Magno-Varadini, Typis, Samuelis Berger jun, Oradea, 1900 (în continuare Schematismus...)
14 Conform aceleaşi surse comunitatea romano-catolică din aceste localităţi se ridica la 412 persoane, adică 4,8%, iar cea izraelită la 261, respectiv 3,15%.
15 În studiul nostru vom folosi abrevieri precum: GC = greco-catolic; O = ortodox; RC = romano-catolic; CH = confesiune helvetică (calvină); EV = evanghelic; Iz = izraelit; U = unitarian.
găsea şi o comunitate maghiară ce număra, la 1880, 85 de persoane16. Printre cei 12 parteneri de căsătorie a tinerilor GC, după nume 8 fete erau maghiare şi 4 şvabe (2 din Borleşti iar 2 din localitate, posibil maghiarizate deoarece la recensământ nu şi-au declarat limba germană ca limbă maternă17). Tot la Ardud, 2 fete GC s-au căsătorit cu câte un băiat de rit CH şi unul de rit EV sosit aici dintr-o altă localitate.
Cele 2 căsătorii ale unor băieţi GC de la Borleşti s-au făcut cu fete RC de origine şvabă. Alături de comunitatea românească în acest sat locuia o importantă comunitate de şvabi. Acest exemplu, la fel ca şi cele de la Ardudsat, arată o altă pistă a modului în care s-a produs alteritatea şvabilor din această zonă.
Din punctul de vedere al disponibilităţii pe sexe pentru căsătorii mixte, este de remarcat apetitul bărbaţilor pentru astfel de opţiuni (peste 75%).
Nu putem încheia prezentarea căsătoriilor mixte în parohiile protopopiatului Ardudsat fără a preciza faptul că rapoartele parohiale păstrate pentru perioada 1900 -1910 nu mai consemnează nicio astfel de căsătorie. Explicaţia acestui fapt nu putem să o lăsăm doar pe seama rarităţii acesui gen de căsătorii. Sub influenţa legilor civile din 1894, preoţii au încetat a mai consemna în mod riguros aceste căsătorii (fapt vizibil la nivelul întregii episcopii), iar pe de altă parte, credem că o parte a documentele referitoare la această perioadă sunt lacunare.
Protopopiatul BARCĂU18
Protopopiatul cuprindea 15 parohii19 – Cenaloş şi Sfârnaş (aflate actualmente în cuprinsul comunei Ciuhoi), Spinuş, Ciuleşti, Nădar şi Gurbeşti-Sălişte (situate în comuna Spinuş), Chioag, Fegernic şi Sarcău (situate în comuna Sârbi), Derna, Sacalasău şi Tria (situate în comuna Derna), Sânlazăr şi Sărsig (situate în comuna Chişlaz) şi Păuleşti (comuna Brusturi)20. Populaţia acestor localităţi, la care evident se adaugă şi aceea a filiilor lor (aici ponderea populaţiei greco-catolice era mult mai redusă), era alcătuită în majoritate de către români de confesiune greco-catolică.
Această majoritate nu era însă una absolută, aici convieţuind alături de români şi maghiari, slovaci, germani, evrei, etc. La 1880, populaţia localităţii Cenaloş era de 400 de locuitori. Dintre aceştia, după limba maternă 238 erau români, 134 maghiari, 11 slovaci, 1 era rutean, 2 erau „străini”, iar 14 persoane aveau limba maternă necunoscută21. Diviziunea confesională a acestei populaţii urmărea oarecum structura etnică: românii erau greco-catolici şi ortodocşi, maghiarii era reformaţi (calvini) şi romano-catolici, iar slovacii erau romano-catolici. Distribuţia confesională a populaţiei era următoarea: 14 erau O, 236 – GC, 102 – RC, 29 – CH şi 12 – Iz. Până la 1900, structura etno-confesională nu a cunoscut schimbări profunde. Populaţia localităţii a crescut până la 513 locuitori (etnic această populaţie era repartizată după cum urmează:
334 – români, 73 – maghiari, 5 – germani, 88 – slovaci, 13 – ruteni; confesional avem
16 Recensământul din 1880..., p. 225
17 La 1880, în localitate locuia o singură persoană care îşi declarase limba germană ca limbă maternă. A se vedea Recensământul din 1880..., p. 225
18 Unii cercetători folosesc pentru acest protopopiat denumirea de Beretău. A se vedea în acest sens Iudita Căluşer, op. cit, p. 382-383
19 Toate aceste parohii sunt situate pe teritoriul actualului judeţ Bihor.
20 Schematismus..., p. 281-291
21 Recensământul din 1880..., p. 61
următoarea împărţire: 37 – O, 314 – GC, 117 – RC, 31 – GH, 5 – EV şi 9 – Iz)22. În localitatea Sfârnaş, distribuţia etno-confesională a populaţiei este oarecum asemănătoare. La 1880, din totalul de 285 de locuitori 226 erau români, 45 de maghiari, 1 rutean, 5 aveau limba maternă necunoscută, iar 8 aveau alte naţionalităţi (confesional, această populaţie era împărţită dupăcum urmează: 239 – GC, 10 – RC, 13 – CH, iar 23 erau Iz – ceea ce demonstrează existenţa unei importante comunităţi evreieşti, asta în ciuda faptului că ei nu apar consemnaţi etnic, după limba maternă)23. La 1900, populaţia localităţii număra 322 de persoane (etno-lingvistic: 242 – români, 72 – maghiari, 1 – german, 1 – slovac, iar 6 persoane erau consemnate la rubrica
„altele”; confesional: 18 – O, 239 – GC, 24 – RC, 24 – CH şi 23 – Iz)24. Interesantă este în această localitate creşterea,în doar 20 de ani,a comunităţii O, dar şi a celei RC şi CH. Spinuş este o localitate majoritar românească, aici 601 persoane şi-au declarat limba română drept limbă maternă dintr-un total de 783 de locuitori câţi avea acest sat la 190025. La 1880, comunitatea românească de aici număra 404 persoane26. Această creştere a comunităţii româneşti face parte dintr-un proces mai amplu de creştere demografică consemnat în această regiune. De altfel, comunitatea maghiară din localitate a cunoscut de asemenea o creştere numerică: de la 73 de persoane (1880) la 160 de persoane (1900). În localitate se mai găsea şi o comunitate germană ce număra 20 de persoane (18 la 1880), precum şi una evreiască27. Confesional, la 1900, comunitatea greco-catolică era majoritară (70,6 %). Pe lângă cei 553 de greco-catolici, aici locuiau 61 – O, 74 – RC, 55 – CH, 1 –Ev şi 39 – Iz28. Ciuleşti număra, la 1880, 213 locuitori29, din care 192 erau români (90,1%). Procentul românilor a crescut la 94,6% în 190030. În localitate mai convieţuiau cu românii şi două mici comunităţi de maghiari şi evrei. Din punct de vedere confesional, la 1900, majoritatea populaţiei împărtăşea greco-catolicismul (83,2%), alte confesiuni reprezentate fiind: ortodoxia (12,5%), romano-catolicismul (1,8%), calvinismul (1,2%) şi mozaismul (1,2%). Cele două localităţi ce alcătuiau parohia Gurbeşti-Sălişte aveau împreună la 1880, 230 de locuitori, din care 201 erau români31. La 1900, în Gurbeşti, din totalul de 172 de locuitori, 166 erau români (în Sălişte, din 256 de locuitori 166 erau români – în această localitate locuia şi o importantă comunitate maghiară alcătuită din 90 de persoane32).
Confesional, la 1900, în această parohie locuiau 20 – O, 336 – GC, 19 – RC, 47 – CH şi 6 – Iz33. Nădar era o localitate rurală predominant românească (88,3% în 1880, respectiv 93,2% în 1900). Majoritatea românilor de aici au optat pentru greco-catolicism, doar 13 dintre ei optând pentru ortodoxie. Mica comunitate de maghiari (14
22 Traian Rotariu (coord.), Recensământul din 1900. Transilvania, Studia Censualica Transsilvanica, Editura Staff, Cluj-Napoca, 1999 (în continuare Recensământul din 1900...), p.
127
23 Recensământul din 1880..., p. 61
24 Recensământul din 1900..., p. 126-127
25 Ibidem, p. 154-155
26 Recensământul din 1880..., p. 77
27În conformitate cu recensământul din 1900, în localitate domiciliau 39 de persoane care s-au declarat de religie mozaică.
28 Recensământul din 1900..., p. 155
29 Recensământul din 1880..., p. 77
30În acest an, din totalul de 328 de locuitori, 310 erau români.
31 Recensământul din 1880..., p. 77
32 Recensământul din 1900..., p. 154-155
33 Ibidem, p. 155
persoane la 1900) era împărţită confesional între romano-catolicism şi calvinism. În Chioag, la 1900, alături de comunitatea românească (majoritar greco-catolică34), ce număra 272 de persoane (64,9%), locuia şi o importantă comunitate slovacă alcătuită din 101 persoane (24,1%) de confesiune romano-catolică. Mica comunitatea maghiară era împărţită confesional între RC, CH, dar şi GC. În Fegernic locuia de asemenea o importantă comunitate slovacă ce număra 178 de persoane la 1880 (46,1%) şi 252 de persoane la 1900 (45,1%). Comunitatea românească s-a redus procentual prin maghiarizare de la 39,4%, cât reprezenta în 1880, la 31,3%, în 1900. Maghiarii erau în număr de 45 (11,7%), la 1880, iar la 1900 numărul acestora a crescut la 132 (23,6%).
Din punct de vedere confesional, populaţia localităţii era foarte diversificată: la 1900, 53,5% erau RC, 26,8% erau GC, 9,3% erau O, 4,7% erau Iz, 4,5% erau CH, iar restul reprezenta alte confesiuni35. În Sarcău, deşi face parte din acelaşi areal ca şi Chioag şi Fegernic, comunitatea slovacă este nesemnificativă, ea numărând doar 4 persoane la 1880, pentru ca la 1900 să dispară în totalitate. În schimb, la 1900, aici sunt înregistraţi 7 vorbitori de limbă germană (la 1880 nimeni nu-şi declarase limba germană ca limbă maternă). Comunitatea românească este majoritară, reprezentând 87% la 1880 şi 90,9%
la 190036. Populaţia localităţii Derna a cunoscut o creştere spectaculoasă în cei 20 de ani dintre cele două recensăminte, astfel de la 199 de locuitori câţi număra în 1880, la 1900 a ajuns să numere 85137. La 1880, majoritatea populaţiei era alcătuită din români (86,4%). Spre 1900, situaţia s-a schimbat: recensământul din acest an consemnează prezenţa unei populaţii mult mai diverse din punct de vedere etnic (33,6% - români, 43,5% - maghiari, 11,2% - slovaci38, 8,9% - germani, dar şi 2,2% croaţi). Prezenţa evreilor era de asemenea una consistentă, comunitatea acestora numărând cel puţin 65 de persoane (cel mai probabil însă aceştia îşi declaraserăca limbă maternă maghiara).
La 1880, din punct de vedere confesional, cea mai mare parte a populaţie împărtăşea greco-catolicismul (84,4%)39, restul populaţiei se îndrepta spre ortodoxie (9 persoane din 199 de locuitori câţi număra localitatea), romano-catolicism (11 enoriaşi), mozaism (10 persoane), dar şi spre luteranism (la 1880 este prezent un singur caz de acest fel).
La 1900, odată cu stabilirea în localitate a unei populaţii mult mai diverse din punct de vedere etnic, a crescut şi diversitatea confesională a populaţiei. Din totalul de 851 de locuitori, 357 erau romano-catolici (41,9%), 292 erau greco-catolici (34,3%), 111 erau calvini (13%), 65 erau izraeliţi (7,6%), iar 13 erau evanghelici (1,52%)40. Sacalasău era o localitate preponderent românească (91,4% în 1880 şi 88,9% în 1900).
Comunitatea maghiară din localitate număra, la 1880, 11 persoane (4,5%), iar la 1900, 28 de persoane (8,7%). Deşi nu exista la 1880, în localitate se constituie (cel mai probabil în urma alianţelor matrimoniale) o comunitate slovacă (aceasta număra, la 1900, 9 persoane)41. Confesional, din totalul de 244 de locuitori câţi număra satul la
34Numărul românilor din localitate care au optat pentru ortodoxie era de 21.
35 Recensământul din 1900..., p. 155
36 A se vedea comparativ Recensământul din 1880..., p. 77 şi Recensământul din 1900..., p.
154-155
37Această creştere spectaculoasă a populaţiei (în special de limbă maghiară, germană şi slovacă, cărora li s-a adăugat şi o importantă comunitate evreiască) s-a datorat dezvoltării industriei (în localitate a fost construită o fabrică de asfalt şi una de sticlă).
38 La 1880, în localitate nu locuise niciun slovac (la 1900 această comunitate era de 90 de persoane).
39 Recensământul din 1880..., p. 62-63
40 Recensământul din 1900..., p. 131
41 Ibidem
1880, 220 erau greco-catolici, 13 erau ortodocşi, 2 erau romano-catolici, 1 era calvin, iar 8 erau izraeliţi42. La 1900, în urma creşterii populaţiei localităţii la 343 de persoane, comunitatea greco-catolică a ajuns la 288 de enoriaşi, cea ortodoxă la 16, cea romano -catolică la 16, cea reformată la 17. În toată această perioadă numărul izraeliţilor a scăzut la 6 persoane43. În Tria, din totalul de 511 locuitori, câţi număra localitatea la 1880, 444 erau români, 35 erau maghiari, 4 erau germani, 1 era slovac, iar restul aveau limba maternă necunoscută. La 1900, pe lângă cele două comunităţi importante ale românilor (599 de persoane) şi maghiarilor (91 de persoane), aici mai convieţuia şi o mică comunitate de slovaci (6 persoane). Confesional, populaţia localităţii era împărţită după cum urmează: 13 – O, 457 – GC, 11 – RC, 7 –CH şi 23 – Iz (la 1880); 30 – O, 567 – GC, 25 – RC, 37 – CH, 37 – Iz (la 1900). O structură etno-confesională asemănătoare au şi cele două localităţi ale actualei comune Chişlaz. Sânlazăr avea o populaţie românească majoritară (79,3% în 1880 şi 88,9% în 1900) ce împărtăşea în principal confesiunea greco-catolică (în localitate, la 1880, locuiau 354 GC - 92,9% din totalul populaţiei, iar la 1900, 424 GC – 90%). La 1900, un număr de 19 români împărtăşeau credinţa ortodoxă, iar comunitatea maghiară (alcătuită din 50 de persoane) se orienta în principal spre greco-catolicism şi calvinism (13 persoane)44. La Sărsig, la 1880, dintre cei 321 de locuitori, 282 erau români, în majoritate de confesiune greco -catolică (în localitate au fost înregistrate 279 de persoane de această confesiune). În acelaşi an, în localitate mai trăiau 10 ortodocşi, 6 romano-catolici, 5 calvini şi 21 de izraeliţi. Etnic, cei 9 germani înregistraţi în 1880 au fost asimilaţi cel mai probabil comunităţii maghiare care a crescut de la 17 la 38 de membri45(împărţiţi între GC, RC şi CH). Satul Păuleşti se afla situat într-o zonă predominant ortodoxă, în vecinătatea localităţilor ce alcătuiesc actuala comună Brusturi. Etnic era majoritar românească, astfel dintre cei 173 de locuitori înregistraţi la 1880, 153 erau români (3 erau maghiari, 9 erau germani, iar 9 aveau limba maternă necunoscută)46. La 1900, dintre cei 244 de locuitori, 234 sunt români, iar 10 sunt maghiari. Confesional, populaţia românească era majoritar greco-catolică, dar şi ortodoxă (13 persoane la 1900). Maghiarii împărtăşeau în principal tot confesiunea greco-catolică47 (doar 2 persoane din cele 10 consemnate de către recensământ aveau confesiunea calvină).
În perioada 1860-1879, din cele 15 parohii ale protopopiatului, au avut loc căsătorii mixte numai în 5 parohii (adică în 1/3). Uitându-ne la centralizatorul căsătoriilor mixte din acest protopopiat, putem fi surprinşi de numărul mare al căsătoriilor mixte consemnate în unele parohii, iar în altele nu apare nicio astfel de căsătorie. Pentru explicarea acestei situaţii trebuiesc aduse două amendamente. Primul, numărul căsătoriilor mixte inter-confesionale trebuie să fi fost mai mare pe ansamblul protopopiatului, dacă includem în discuţie şi căsătoriile dintre ortodocşi şi greco-catolici, care în anumite parohii nu erau percepute ca şi căsătorii mixte, deci nu se
42 Recensământul din 1880..., p. 62
43 Recensământul din 1900..., p. 131
44 Ibidem, p. 127
45 La 1900, recensământul consemnează existenţa a doar două comunităţi etno-ligvistice: cea română (430 de persoane) şi cea maghiară (38 de persoane). Acelaşi recensământ consemnează
45 La 1900, recensământul consemnează existenţa a doar două comunităţi etno-ligvistice: cea română (430 de persoane) şi cea maghiară (38 de persoane). Acelaşi recensământ consemnează