Demografic această localitate se afla situată într-o zonă predominant românească şi ortodoxă, în vecinătatea localităţilor ce alcătuiesc actuala comună Brusturi. Etnic era majoritar românească; astfel, dintre cei 173 de locuitori înregistraţi la 1880, după limba maternă 153 erau români (3 erau maghiari, 9 erau germani, iar 9 aveau limba maternă necunoscută)65. Confesional, acelaşi recensământ consemneazăîn localitate o majoritate greco-catolică. Din totalul populaţiei, 153 de persoane împărtăşeau această credinţă (88,4%), 10 persoane erau ortodoxe, 3 erau de confesiune calvină, iar 9 erau izraelite. În perioada cercetată, care credem noi răspunde cel mai bine cerinţelor formulate, în această parohie au fost consemnate 111 căsătorii66. Dintre acestea, aşa cum am precizat şi cu o altă ocazie, două nu implică niciun partener GC.
Din totalul acestor căsătorii, 40 (36,03%) sunt căsătorii mixte67. Confesiunea şi locul de origine al partenerilor
localitate. Raport bărbaţi/femei Căsătorii cu parteneri din altă localitate.
Raport bărbaţi/femei
Sursă: A.N-D.J. BH, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, dos. 887, f. 62-73; dos. 888, f. 24-27
Atunci când nu se putea realiza o căsătorie în interiorul confesiunii, tinerii greco-catolici preferau în proporţie de 100% să-şi întemeieze o familie cu un partener
65 Recensământul din 1880..., p. 57
66 A.N-D.J. BH, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, dos. 887, f. 62-73; dos. 888, f. 24-27
67 Aici a fost inclusă şi căsătoria mixtă O/RC.
68Preotul a efectuat în acest an cununia dintre doi tineri ortodocşi ce aveau domiciliul în altă localitate.
69 Este înregistrată căsătoria unui bărbat ortodox din Tătăruş cu o femeie romano-catolică din Păuleşti.
ortodox din altă localitate. Cea mai mare parte a acestor căsătorii mixte erau realizate de către femei greco-catolice (82,05%). Cum explicăm această apetenţă mare a tinerilor greco-catolici (în special a fetelor) spre o căsătorie cu un partener ortodox?
Reamintim că preotul din sat nu a raportat niciuna dintre aceste căsătorii episcopiei.
Orientarea tinerilor greco-catolici spre o căsătorie în interiorul etniei cu un partener ortodox, aşa cum am precizat, era văzută de către comunitate drept una normală, între cele două confesiuni existând, la nivelul mentalului tradiţional românesc, un foarte ridicat grad de similitudini ceea ce conferea o anumită conştiinţă a unităţii. Această teorie, susţinută în general chiar şi de către studiul de faţă, pare să fie depăşită de amploarea fenomenului în cazul localităţii Păuleşti. Această nouă supoziţie, fără a denunţa teoria generală amintită, se bazează pe un fapt concret: din totalul de 39 de căsătorii mixte, 21 implică cel puţin un partener din localitatea Brusturi70. În faţa acestei situaţii, nu putem să nu ne punem întrebarea de ce tinerii (ortodocşi, în general) veneau din Brusturi să se căsătorească în faţa preotului greco-catolic din Păuleşti?
Acestei întrebări i-am putea răspunde, pe de o parte, prin amestecul preotului unit în problemele matrimoniale ale preotului ortodox din Brusturi (această teorie este susţinută de cununia, pe care o face preotul unit din Păuleşti în 1864, a doi tineri ortodocşi, ambii din Brusturi), iar pe de altă parte, se pare că preotul ortodox accepta mai greu să încheie o căsătorie mixtă, respectând în acest caz principiul cununiei făcute în faţa preotului catolic. Dincolo de aceste formulări, indiferent care era logica căsătoriei unui GC cu un O, se impune precizarea faptului că parohia Păuleşti era aşezată într-o regiune majoritar ortodoxă, iar tinerii greco-catolici din filii (unde ponderea ortodocşilor era mare) veneau să se căsătorească în faţa preotului unit.
Indiferent care ar fi motivaţia căsătoriilor GC-O, relevant este faptul că preotul nu le raportează episcopiei, considerându-le „normale”.
Cele mai multe dintre căsătorii implicau persoane din Păuleşti. Următorul tabel ne oferă o imagine de ansamblu asupra originii mirilor:
Domiciliul soţilor la căsătorie
Soţul Soţia
Localitatea Cazuri consemnate Localitatea Cazuri consemnate
Păuleşti 56 Păuleşti 88
Almaş 1 Brusturi 14
Brusturi 22 Cenaloş 1
Burzuc 1 Chioag 1
Cenaloş 1 Picleu 1
Chioag 3 Spinuş 1
Ciuleşti 1 Ţigăneşti 2
Dernişoara 2 Necunoscută 3
Gurbeşti 3
Picleu 6
Sacalasău 2
Sârbi 1
Sânlazăr 1
Sălişte 5
Spinuş 2
Tătăruş 3
Necunoscută 1
Nr. căsătorii 111 Nr. căsătorii 111
Sursă: A.N-D.J. BH, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, dos. 887, f. 62-73; dos. 888, f. 24-27
70 A.N-D.J. BH, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, dos. 887, f. 62-73; dos. 888, f. 24-27
În privinţa domiciliului soţilor putem face următoarele precizări: 1. majoritatea localităţilor de unde provin soţii sunt din arealul imediat învecinat; 2. mobilitatea mai mare prin căsătorie o au bărbaţii; 3. cea mai mare parte a femeilor se căsătoresc în localitate (trebuie precizat în acest context că mulţi dintre bărbaţii din afara localităţii se căsătoresc cu fete tot din altă localitate); 4. un rol important în această ecuaţie o au căsătoriile mixte, care în totalitate implică un partener dintr-o altă localitate.
Aria localităţilor din care sunt „recrutaţi” partenerii de căsătorie este foarte diversă, predominând, aşa cum am precizat, localităţile învecinate. După cum rezultă din tabelul prezentat, provenienţa soţilor este mult mai diversăcomparativ cu a soţiilor. Explicaţia acestui fapt ar consta, pe de o parte, în faptul că bărbatul, mai emancipat fiind, călătoreşte mai mult, în special în perioada muncilor sezoniere. Apoi, fără a fi neglijabilă, persistă în continuare regula cununiei în faţa preotului miresei.
Constrângerile bisericeşti, dar şi sezonul muncilor agricole influenţau direct repartiţia lunară a căsătoriilor. Cele mai multe căsătorii erau efectuate toamna şi iarna, evitându-se, pe de o parte, marile posturi ale Crăciunului şi Paştelui, iar pe de altă parte,
„întreruperea, fie şi temporară, a muncii la câmp în timpul aratului, semănatului, săpatului sau secerişului nu era prea ademenitoare pentru ţăranul ce trudea pe pământul său”71.
Repartiţia lunară a căsătoriilor
Total Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
Nr. căsătorii 111 8 19 5 0 12 4 3 2 5 7 44 2
Procent (%) 100 7,21 17,12 4,50 0 10,81 3,60 2,70 1,80 4,50 6,31 39,64 1,80 Sursă: A.N-D.J. BH, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, dos. 887, f. 62-73; dos. 888, f. 24-27
Conform cu tabelul prezentat, cele mai multe căsătorii erau încheiate în luna noiembrie, urmată de luna februarie. Cele mai puţine căsătorii se realizau în lunile de primăvară şi vară, cu un minim în perioada celor două posturi amintite (în aprilie nu este încheiată nicio căsătorie – această lună corespunde în general postului Paştelui, dar şi sezonului de primăvară; în decembrie, lună de iarnă, căsătoriile sunt totuşi foarte puţine, fapt ce explică influenţa Bisericii asupra comportamentului marital al populaţiei localităţii).
Vârsta la căsătorie este de asemenea un indicator măsurabil ce poate reda o anumită stare mentală şi comportamentală. În studiul nostru, vom încerca să delimităm persoanele care sunt necăsătorite de cele care se recăsătoresc (fiind văduvi).
Vârsta la căsătorie a soţului şi soţiei (fără văduvi) Vârsta soţului
(în ani) Vârsta soţiei (în ani)
15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 >60 ?
15-19 1
20-24 13 5 2
25-29 8 13 1 2
30-34 4 2
35-39 1
40-44 1
45-49 50-54 55-59
>60
?
Sursă: A.N-D.J. BH, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, dos. 887, f. 62-73; dos. 888, f. 24-27
71 Sorina Paula Bolovan, Familia în satul românesc..., p. 109
Aruncând o privire asupra tabelului de mai sus, putem constata încadrarea majorităţii celor care se căsătoresc pentru prima oară în grupe de vârstă compacte (există după cum se poate vedea şi câteva excepţii). Cele mai multe fete ce se căsătoresc fac parte din grupele de vârstă 15-19 ani şi 20-24 de ani. Bărbaţii în schimb au o vârstăla căsătorie mai ridicată. Grupele de vârstă în care cei mai mulţi dintre ei se căsătoreau sunt 20-24 de ani şi 25-29 de ani. Vârsta medie la căsătorie a oscilat în această perioadă, astfel: 1. dacă în primul deceniu cercetat, vârsta medie la căsătorie a bărbaţilor era de 26,1 ani, în deceniul al doilea această medie a urcat la 26,9 ani; 2. în cazul femeilor, în primul deceniu, această medie de vârstă a fost de 20,7 ani, iar în al doilea de 21,6 ani.
Vârsta la căsătoriecreşte uşor în cazul în care unul dintre miri este văduv. În acest caz, cele mai multe căsătorii se realizează îngrupa de vârstă a bărbatului de 30 -39 de ani şi de cea de sub 30 de ani a femeii.
Vârsta combinată a soţilor când unul este văduv Vârsta soţului
(în ani) Vârsta soţiei(în ani)
< 30 30-39 40-49 50-59 60-69 > 69
< 30 8
30-39 16
40-49 1 1
50-59
60-69 1
> 69
Sursă: A.N-D.J. BH, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, dos. 887, f. 62-73; dos. 888, f. 24-27
De remarcat este faptul că diferenţa de vârstă dintre soţi creşte considerabil în acest caz. În majoritatea cazurilor, femeile tinere de sub 25 de ani care rămân văduve se căsătoresc cu bărbaţi mult mai vârstnici (fie văduvi, fie rămaşi necăsătoriţi), pe de cealaltă parte, bărbaţii cu vârste de până la 30 de ani rămaşi văduvi se căsătoresc în general cu fete apropiate ca vârstă (în majoritate necăsătorite)72.
În cazul în care ambele persoane ce se căsătoreau aveau starea civilă de văduvi vârsta medie urca şi mai mult, spre 35-45 de ani.
Vârsta combinată a soţilor când amândoi sunt văduvi Vârsta soţului
(în ani) Vârsta soţiei(în ani)
< 30 30-39 40-49 50-59 60-69 > 69
< 30 1 1
30 - 39 3 2 1
40 - 49 1 10 3
50 - 59 3 3 1
60 - 69 1
> 69 1
Sursă: A.N-D.J. BH, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, dos. 887, f. 62-73; dos. 888, f. 24-27
Un caz extrem este oferit de căsătoria realizată la 16 septembrie 1866 între Demian Teodor, care avea 100 de ani, şi Kosma Floare, care avea 60 de ani73. La
72 A.N-D.J. BH, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, dos. 887, f. 62-73; dos. 888, f. 24-27
73 Ibidem, dos. 887, f. 68
cealaltă extremă se găseşte căsătoria a doi tineri de 25 de ani şi respectiv 22 de ani ambii rămaşi văduvi74.