Înscrisurile bisericeşti

Fără nicio îndoială cele mai importante informaţii le datorăm izvoarelor ecleziastice. Registrele bisericeşti sunt singurele în măsură să ne ofere o imagine asupra familiei în mediul rural, cel puţin pentru a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Înscrisurile bisericeşti, sursele fundamentale pentru cercetarea noastră sunt de două categorii: 1. registrele de stare civilă şi rapoartele anuale ale parohiilor; 2. fondurile autorităţilor bisericeşti, înscrisurile şi procesele verbale consemnate de către episcopii.

Registrele parohiale de stare civilă

Sunt surse complexe pentru cercetătorul interesat de demografia istorică, de istoria socială, dar şi de istoria economică, de toponimie, onomastică, etc. Prelucrarea datelor cuprinse în aceste registre necesită o metodologie specifică. Ele ne permit observarea tendinţelor ce s-au manifestat pe termen lung în privinţa evenimentelor demografice, respectiv: naşterea, căsătoria sau decesul. Aceste registre se prezintă, pentru o lungă perioadă de timp, ca unice surse de documentare în ceea ce priveşte statutul civil şi evenimentele demografice din viaţa personală a majorităţii populaţiei.

Cercetând aceste registre putem să descoperim importante trăsături ale mişcării naturale a populaţiei, ale fenomenului natalităţii, ale nupţialităţii, ale divorţialităţii sau ale mortalităţii¹³³.

La început, aceste registre nu s-au completat regulat, preoţii având libertatea de a întocmi înscrisurile aşa cum doreau, neexistând un formular de înregistrare standard¹³⁴. Primele registre de stare civilă au fost simple consemnări ale preoţilor cu privire la daniile primite şi la taxele percepute de către cler cu ocazia botezurilor, cununiilor şi înmormântărilor. De asemenea, nu erau înregistrate toate evenimentele demografice¹³⁵. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea însemnările de stare civilă s-au făcut foarte sumar şi împreună, în ordine cronologică, pentru toate evenimentele demografice; după aceea, s-a trecut la înregistrarea în trei rubrici: pentru botezaţi, căsătoriţi şi morţi. Dacă în Occident înregistrarea obligatorie a acestor registre de stare civilă s-a făcut destul de timpuriu, statul implicându-se în controlul actelor bisericeşti, în spaţiul românesc ele se impun destul de târziu. Mai devreme în Transilvania decât în Moldova şi Ţara Românească, aceste registre ajung să fie înregistrate regulat, respectându-se totodată o anumită metodologie de completare a lor. Episcopii confesiunilor din Transilvania, începând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, la intervenţia statului austriac, au dat preoţilor instrucţiuni şi modele-tip privind completarea registrelor de stare civilă. Regulamentul de recrutare, emis de către Maria

133 Ştefan Pascu, L`actualité de la démographie historique, …, p. 12-13

134 Jaques Duparquier, Introduction..., p. 53

135 La început preoţii înregistrau doar copiii care erau botezaţi, şi asta se făcea pentru a avea o evidenţă a enoriaşilor. A urmat înregistrarea cununiilor, respectiv a căsătoriilor, iar în cele din urmă a deceselor. Lipsesc informaţiile referitoare la mortalitatea infantilă sau la divorţuri.

Lipsesc de asemenea informaţiile referitoare la familiile celor care erau protagoniştii acestor evenimente demografice.

Tereza în anul 1773 şi pus în aplicare de către Iosif al II-lea în 1784, prevedea, într-un capitol întreg, instrucţiuni referitoare la întocmirea acestor acte de stare civilă¹³⁶. Este prevăzută de asemenea obligaţia preoţilor de a trimite rapoarte trimestriale asupra creşterii sau descreşterii populaţiei. Menţionăm aici şi următoarele ordine, trimise preoţilor de către autorităţile de stat: preoţii să păstreze registrele matricole (7 ianuarie 1770); registrele matricole trebuie păstrate la locuri ferite de foc, iar în caz de incendiu vor fi întâi salvate aceste registre (10 mai 1774); registrele matricole se vor întocmi în două exemplare, din care unul se va înainta jurisdicţiei civile (legea 23 din 1827)¹³⁷. Statul cedează bisericii acest rol, însă cere categoric episcopiilor să supravegheze întocmirea acestor registre¹³⁸. Până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, registrele de stare civilă erau liniate cu mâna de către preoţi, asta deşi tipărirea acestor documente începuse încă din 1784. Registrele ortodoxe sunt scrise în limba română şi sârbească (în Banat), cele romano-catolice în latină şi maghiară, cele ale calvinilor şi unitarienilor în maghiară, cele ale luteranilor în germană, cele ale greco-catolicilor în latină şi română, iar cele ale mozaicilor în maghiară, germană sau chiar ebraică¹³⁹.

Conţinutul registrelor de stare civilă s-a îmbunătăţit tot mai mult, în primul rând datorită presiunii statului. Începând cu anul 1850 este introdusă în registrul botezaţilor o rubrică referitoare la născuţii-morţi, o alta pentru consemnarea legitimităţii sau nelegitimităţii naşterii. În registrul cununaţilor apare o rubrică nouă privitoare la starea cununaţilor (june, văduvi), iar în registrul morţilor s-a introdus o rubricatură în care era consemnată cauza morţii. În toate registrele o rubrică era rezervată pentru observaţii şi menţiuni speciale pe care preotul le putea face.

Rapoartele parohiale anuale

Ca urmare a intervenţiei statului în chestiunea registrelor de stare civilă, avem la dispoziţie rapoartele anuale ale parohiilor, acestea oferindu-ne posibilitatea verificării şi completării datelor oferite de primele înscrisuri bisericeşti (aceasta cu atât mai mult cu cât ambele surse documentare au suferit anumite deteriorări). Aceste rapoarte nu sunt altceva decât consemnări ale aceloraşi evenimente demografice, consemnate de altfel şi în registre.

Importante sunt acele rapoarte referitoare la cazurile de căsătorii mixte inter-confesionale, concubinaje sau divorţuri, pe care preoţii aveau obligaţia de a le raporta la sfârşitul fiecărui an. Foarte serios trebuie să luăm în considerare variabilitatea datelor de care dispunem. Până la mijlocul secolului al XIX-lea rapoartele despre căsătoriile mixte sunt foarte puţine¹⁴⁰. Cele pe care le avem la dispoziţie, prin urmare, nu sunt complete, sunt eronate, multe lipsesc cu desăvârşire. Important de consemnat este şi faptul că acest vast material a suferit şi multe repetări, aceeaşi căsătorie a fost consemnată de mai multe ori, chiar în rapoarte ale mai multor parohii. Apoi, corectitudinea şi exactitatea datelor suferă şi ele o anumită marjă de variabilitate, în

136 Liviu Moldovan, Înregistrarea de către biserici a botezaţilor, cununaţilor şi înmormântărilor în Ţările Române în secolele XVIII – XIX, în volumul colectiv Populaţie şi societate. Izvoare de demografie istorică, vol. III, …, p. 137

137 Ibidem

138 Un exemplu în acest sens este Ordinul gubernial din 24 mai 1825 prin care era prevăzută obligaţia episcopilor de a supraveghea întocmirea registrelor de stare civilă din eparhiile lor.

139Liviu Moldovan, op. cit., p. 139

140 Rapoartele despre căsătorii mixte sunt puţine până la 1866, după această dată ele devin

funcţie de preotul ce completează respectivele registre sau rapoarte. El poate înregistra greşit, sau chiar omite, unele căsătorii; alte registre sau părţi din acestea au fost distruse. Rapoartele referitoare la căsătoriile mixte cele mai complete, pentru spaţiul Crişana – Maramureş, sunt cele ale Episcopiei Romano-Catolice¹⁴¹. Relativ bine întocmite şi păstrate sunt şi rapoartele trimise de către parohii Episcopiei Greco -Catolice de Oradea.

Registrele de conscripţie nominală

Listele nominative constituie o altă sursă demografică de prim ordin. Dacă studiul acestora ar fi combinat cu cel al registrelor de stare civilă atunci am obţine importante rezultate referitoare la mobilitatea populaţiei, şi de aici la studiul migraţiei¹⁴². În Transilvania, astfel de registre de conscripţie nominală a sufletelor s-au păstrat în foarte puţine cazuri. Explicaţia este una foarte simplă – au fost înregistrate foarte puţine astfel de registre şi, evident, o parte a acestora s-a pierdut în cursul anilor¹⁴³.

Completarea listelor necesita un efort foarte mare din partea preoţilor. Cele mai multe au fost completate de către preoţii reformaţi. Tot în biserica reformată mai existau şi registrele de familii. Din ele, la sfârşitul fiecărui an, se întocmea, pe un formular tip, conscripţia de suflete. Şi dintre aceste registre de familie o mare parte s -au pierdut, iar numărul celor de care dispunem este foarte redus. Acest gen de conscripţii nominale au avantajul că oferă o imagine, fie ea şi statică, asupra unei comunităţi. Putem astfel să obţinem informaţii referitoare la statutul profesional, calificarea, vârstaori starea civilă a fiecărui individ ce locuia în parohie.

Tot în categoria acestor liste nominative putem încadra şi listele anuale de impozite şi taxe¹⁴⁴. Mai cu seamă aceste liste sunt ale capilor de familie (în cele mai multe cazuri de gospodărie!). În aceste liste nu apar, însă, cei care nu plăteau aceste taxe, în special locuitorii săraci ai oraşelor.

Fondurile autorităţilor bisericeşti

Acestea sunt o altă categorie de izvoare ce cuprind: circulare, dispense, acte de divorţ ale tribunalelor matrimoniale, procese verbale ale consiliilor bisericeşti, informaţii referitoare la căsătoriile nelegitime, instrucţiuni referitoare la întocmirea actelor de stare civilă, situaţia demografică anuală a parohiilor episcopiei, starea materială a locuitorilor, rapoarte despre persoanele ce trăiau în concubinaj, ordonanţe cu privire la căsătoria minorilor sau referitoare la logodne, reguli de înmormântare, numărul văduvilor şi orfanilor, etc¹⁴⁵.

141 Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Bihor (în continuare A.N-D.J. BH), Fondul Episcopiei Romano-Catolice Oradea, dos. 720-768. În aceste dosare sunt consemnate căsătoriile mixte, romano-catolice cu alte confesiuni, din perioada 1850-1900. Dorim a informa cititorul de faptul că în acelaşi fond există informaţii referitoare la căsătoriile mixte pentru tot secolul al XIX-lea şi, de asemenea, pentru primii ani din secolul al XX-lea.

142 Jaques Duparquier, Introduction..., p. 54

143 Liviu Moldovan, op. cit., p. 139

144 Jaques Duparquier, Introduction..., p. 54-55

145 Referitor la spaţiul şi timpul pe care îl studiem, avem la dispoziţie fondurile episcopale din cadrul A.N-D.J. BH, respectiv :

 Fondul Episcopiei Ortodoxe Oradea, unde între altele întâlnim informaţii referitoare la:

cazurile matrimoniale, căsătorie şi divorţ (dos.: 3637/1852, 39/1854, 43/1857, 44/1858,