Originea socială a studen ților

În orice societate complexă există o diviziune a muncii și o ierarhizare a statutului social. Pozițiile de leadership și de răspundere socială sunt de obicei situate în vârful ierarhiei, urmate de cele care necesită o școlarizare mai îndelungată, numeric, liderii și elita înalt educată constituind oriunde o minoritate, pe când marea majoritate a societății este alcătuită din persoane aparținând straturilor inferioare care practică meserii de rutină. Weber delimitează structura de clasă de structura de status, situația de clasă, determinată economic, fiind definită prin poziția indivizilor față de proprietatea materialăși față de condițiile de existență ale vieții lor materiale. Astfel, clasele economice reprezintă reuniuni de indivizi în raport cu șansele lor de a dispune de bunuri materiale și servicii, care pentru a deveni clase sociale trebuie să permită mobilitatea membrilor lor (între clasele economice și între generații)⁵⁶⁹. Răspândirea mobilității sociale, procesul prin care indivizii se mișcă de pe o poziție pe alta în societate – poziții cărora le sunt atribuite valori ierarhice, s-a făcut concomitent cu industrializarea și este o caracteristică de bază a societății industriale moderne. În Europa secolului al XIX-lea, un procent mare din populație și-a găsit o ocupație total diferită față de cea a părinților, proporția

565Ioan Scurtu (coord.),Istoria României… documente…, p. 88

566Bogdan Murgescu (coord.),op.cit., p. 290

567Ion Zainea,op.cit., p. 200

568 Mihai Drecin, Gabriel Moisa, „Repere ale implicării comunității evreiești în viața orașului Oradea”, înCrisia,nr. XXXIX, an 2009, p. 238 și 243

569Laureana Urse,Clase socialeși stiluri de viață în România, Academia Română, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, 2003, p. 3-4, http://www.iccv.ro/sites/default/files/clase-sociale-si-stiluri-de-viata-in-romania.pdf, accesat în 6 mai 2012

forței de muncă urbane crescând rapid, în timp ce, cea din agricultură a scăzut⁵⁷⁰. În mod particular, dezvoltarea unei birocrații administrative după compromisul din 1867 și noua importanță acordată profesiilor juridice într-o economie liberală, a determinat continuarea tendinței Europei secolului al XVI-lea, când fiiițăranilor liberi, ai micilor orășeni (artizani) și ai meșteșugarilor, ai notarilor, bărbierilor, comercianților etc. se înscriau în număr considerabil la studii superioare. Acest aspect poate fi remarcat și după 1918, clasele populare propriu-zise fiind cel mai bine reprezentate în Europa, în special în filierele universitare superioare. La rândul ei, nobilimea mică și mijlocie, datorită scăderii veniturilor funciare, se folosește de această formație profesională juridică, pentru a ocupa posturi în aparatul de stat⁵⁷¹.

Ca pretutindeni în Europa, unde grosul efectivelor de studenți este format din fii de funcționari, de juriști, avocați, medici sau pastori⁵⁷², și la Academia de Drept din Oradea, în perioada 1919 - 1923 aproximativ jumătate dintre studenți proveneau din familii cu venituri medii (vezi Tabel 11, Grafic 8).

Dacă adăugămși cele mai puțin de 10 procente ale tinerilor studioși originari din clasele economice inferioare, putem afirma că Academia de Drept din Oradea reușea să recruteze, într-o proporție mare, studenți din rândul claselor de mijloc și inferioare ale societății românești interbelice⁵⁷³. Cu toate acestea este înregistrată și o medie de 25% a studenților care, din diverse motive, nu și-au declarat originea socială.

Un alt aspect ce trebuie menționat este acela că, în anul academic 1919 – 1920, 36% dintre studenții instituției orădene continuau educația universitară a familiilor din care proveneau, proporția celor care duceau mai departe tradiția juridică fiind de 4,5%. În anii universitari următori, situația rămâne neschimbată, valorile procentuale scăzând nesemnificativ, 30% dintre studenți provin din familii cu tradiție intelectuală, respectiv aproximativ 4% fii de juriști, avocați, judecători sau notari. De remarcat numărul mare de preoți care își îndreptau fii spre o carieră juridică sau una politică.

Tabel 11.Originea socială astudenți înscriși în perioada 1919– 1923⁵⁷⁴ Meseria tatălui sau

Administrator de bancă, decan, director 5 6 5

570 Seymour Martin Lipset, Reinhard Bendix,Social Mobility in Industrial Society, Transaction Publishers, New Jersey, 1992, p. 1-2

571Christophe Charle, Jacques Verger,op.cit.,p. 105 -109, 129-130

572Ibidem, p. 57 - 59

573Fritz Ringer, „Admision” în Walter Rüegg (ed.),A History of the University in Europe,Vol. III, Cambridge University Press, Marea Britanie, 2004, p. 257

574 Datele au fost preluate din A.N. – S.J.Bh., fond cit., dos 563 și 564 pentru anul universitar 1919 – 1920, dos. 565, 566, 567 și 568 pentru anul universitar 1920 – 1921, respectiv dos. 571 pentru anul universitar 1922 – 1923, pentru ceilalți ani universitari din perioada 1923 – 1934, materialele de arhivă studiate sunt incomplete, nefiind posibilă extragerea acestor informații.

Avocat, jurist, consilier, judecător 5 12 10

Arendaș de moșie, șef de depozit, șef de gară,

șef de post, șef de perceptorat 0 1 4

lucrător calea ferată, lucrător poștă 2 8 5

Învățător, profesor, pictor 14 24 28

Subofițer sau agent inferior de poliție 1 1 1

Total 61 139 160

Grafic 8.Originea socială astudenți înscriși în perioada 1919– 1921

0

Prin urmare, rolul educației în promovarea mobilității sociale este acela de factor, din ce în ce mai determinant, în apartenența la o clasă socială, respectiv la o structură de status, dacă ne referim la prestigiu, o viață comunitar ă continuă și un consens asupra anumitor norme și valori⁵⁷⁵. Astfel, în Europa începutului de secol XX relația dintre originea socială a familiei și oportunitățile educaționale este încă puternică, tinerii din clasele sociale mai avantajate economic având șanse mai mari de a urma lung parcurs educațional și să se

575Laureana Urse,op.cit., p. 3

situeze pe un nivel superior al statutului social⁵⁷⁶. Influența educației superioare asupra relației între originea socială a tinerilor și clasa de care aparțin în momentul maturității profesionale, este mai puțin sesizabilă în familiile care ocupă poziții cu statut înalt în societate. Acestea doresc, în general, să conserve privilegiul pentru rude și moștenitori, un „bun tată” fiind acela care încearcă să transmită statutul dobândit copiilor săi⁵⁷⁷, indiferent de factorul educațional, având alte resurse familiale – suport financiar sau rețea socială – care îi permit să mențină clasa socială⁵⁷⁸. În contrast, costurile directe și indirecte ale studiilor juridice au descurajat tinerii proveniți din familii cu venituri modeste să urmeze astfel de cariere.

Dintr-o altă perspectivă, cariera de avocat era profesia liberală cea mai căutată în toatețările în curs de modernizare, care conferea un titlu universitar, confirma un statut social și oferea perspective de ascensiune. Absolvenții facultăților de drept erau tot mai solicitați pentru a apăra noile tipuri de interese, de la afacerile juridice și economice ale diverselor instituții de stat sau private până la cele ale persoanelor fizice. În plus, studiile de drept au constituit unul din atuurile de bază ale celor care s–au implicat în viața politică românească, carierele juridice presupunând activități identificabile cu pozițiile elitiste, oferind totodată competențe legislatorilor și funcționarilor de stat⁵⁷⁹.