Aria de provenienț ă și evoluția numărului de studen ți

Aria de proveniență a studenților Academiei⁵⁰⁸nu s-a modificat odată cu trecerea instituției în gestiunea autorităților române, marea lor majoritate (70%

în anul universitar 1919 – 1920, respectiv 79% în 1920 – 1921) având domiciliul din localități ce aparțin zonei Crișana – Maramureș. Dintre aceștia, 63% (69%

506Art. 71 din Legea învățământului secundar și superior din 1912. VeziIbidem, p. 174

507Ibidem, f. 185

508 Această arie a fost determinată pe baza localității de naștere declarată de student în foaia de matricolă sau consemnată în matricole, fiind găsite informații complete doar pentru anii universitari 1919 – 1920, 1920 – 1921. Pentru cercetarea noastră au fost comasate datele referitoare la repartiția studenților pe județe.

pentru anul universitar 1919 – 1920) provin din Bihor, iar 14% (21% - anul universitar 1920 – 1921) sunt din Oradea. Următorul areal din care provin cei mai mulți studenți este zona Banat – Ardeal, respectiv unități administrative de graniță din Ungaria, concludentă în acest sens fiind harta prezentată mai jos.

Izolat, documentele de arhivă menționează câte un student – doi din județe din Moldova sau Vechiul Regat. Pentru ultimii ani de existență ai școlii superioare orădene izvoarele edite precizează drept zonă de proveniență a studenților Crișana și regiunea de vest, „majoritatea zdrobitoare” fiind fii ai românilor din

„Bihor, Sălaj, Sătmar și întreaga regiune vestică de graniță”⁵⁰⁹.

Tabel 1.Aria de proveniență astudenți înscriși în perioada 1919– 1921⁵¹⁰ An universitar

Bihor / din care Oradea 55/ 12 151/ 45

Total 87 217

Banat

Caraș - Severin, Timiș, Hunedoara, Lugoj 5 13

Ardeal

Grafic 1.Aria de proveniență astudenți înscriși în perioada 1919– 1921

0

Crișana- Maramureș Banat-Ardeal Moldova Vechiul Regat Ungaria Nedeclarată

an școlar 1919 1919 – 1920, respectiv dos. 565, 566, 567 și 568 pentru anul universitar 1920 – 1921.

Harta 1.Aria de proveniență astudenți înscriși în perioada 1919– 1921

Reprezentarea grafică este relevantă, pentru caracterul regional pe care și l-a păstrat instituție în primii doi ni academici, în ciuda restrângerii bazinul de recrutare a studenților⁵¹¹, „statistica studenților înscriși la facultatea juridiccă dovedind că această instituție corespunde unei mari cerințe a regiunii”⁵¹².

Din acest areal, la începutul anului universitar 1919 – 1920, urmau cursurile Academiei 70 de studenți (64 ordinari și 6 extraordinari), din care 14 în anul II, 11 anul III, 10 anul IV, în perioada 1 – 15 octombrie înscriindu-se 29 de studenți în anul I. În al doilea semestru studenții Academiei au crescut la 95 (68 ordinari și 27 extraordinari). Anul universitar următor înregistrează o creștere de

511 În anul universitar 1897 – 1898 studenții Academiei proveneau din toate comitatele din Ungaria, și anume: Abauj-Tolna, Alba Inferioară (Alsó – Fehér), Árva – Baranya, Bács – Bodrog, Bars – Bereg, Békés, Bistrița Năsăud (Beszterce Naszód), Bihor (Bihar), Borsod, Brașov (Brassó), Cenad (Csanad), Ciuc (Csik), Csongrád, Făgăraș (Fogaras), Gyömör, Gyȍ r, Hajdu, Heves,Trei Scaune, Hunedoara (Hunyad), Târnava Mică (Kis Küküllȍ ), Cluj (Kolozs), Komárom, Caraș (Krassó – Szörény), Lipto, Mureș (Maros), Maramureș (Máramaros), Târnava Mare (Nagy Küküllȍ ), Nógrád, Bratislava (Pozsony),Sáros, Sopron, Sătmar (Szatmár), Sibiu (Szeben), Sălaj (Szilágy), Solnoc (Szolnok), Timiș (Temes), Tolna, Turda (Torda), Torontal, Torocz, Odorhei (Udvarhely), Ugocza, Veszprém, Zemplény, Budapesta. Vezi A.N. – S.J.Bh,fond cit., dos. 409, f.7

512Memoriu …, p. 4-5

2,5 ori a numărului de studenți (273 de studenți, din care 70% ordinari), datorată și reglementării statului studenţ ilor care au îndeplinit stagiului militar. Este vorba de un număr apreciabil de tineri transilvăneni, care reveneau de pe front şi doreau să-şi continue studiile⁵¹³, Consiliul Dirigent emițând ordinul 25.312 din 23 decembrie 1919 prin care studenţ ii beneficiau de reducerea timpului de studiu ca urmare a îndeplinirii serviciului militar în timpul războiului⁵¹⁴. Scutirile se acordau de către decan, după ce erau discutate în Consiliul profesoral, pe baza unei cereri depuse de student la care era anexată o declaraţ ie „sub cuvânt de onoare” că afirmaţ iile asupra duratei serviciului militar sunt adevărate, susţ inută de o adeverinţ ă de efectuare a stagiului militar. Orice afirmaţ ie neadevărată, determina anularea semestrelor, a examenelor şi a diplomelor obţ inute, precum şi calificarea faptei ca infracţ iune cu consecinţ e penale. Ordinul rămâne valabil și după desființarea Consiliului Dirigent, consecința pentru perioada 1919 – 1922 fiind o creștere constantă a numărului de studenți extraordinari care urmau cursurile Academiei de Drept din Oradea.

513***,Istoria României…, p. 1014

514Prin acest act normativ studenţ ii care au făcut un an şi jumătate de armată, la care se adaugă anul de voluntariat, puteau primi Absolutoriul după 6 semestre de frecventare a cursurilor. Cei care aveau între 1 an şi un an şi jumătate de armată primeau Absolutoriul după 7 semestre normale, în schimb cei care aveau sub un an de serviciu militar nu aveau nici o scutire. Pentru doi ani şi jumătate de armată, studentul putea primi Absolutoriul după 5 semestre, cei cu 3 ani şi jumătate, după 4 semestre, iar cei care depăşeau această perioadă numai după trei semestre. În cazul studenţ ilor care au audiat cursurile de-a lungul unuia sau mai multor semestre anterior perioadei în care au efectuat serviciului militar, Decanul le poate aproba susţ inerea examenelor fundamentale, acordându-le o perioadă de pregătire a acestora. Vezi A.N. – S.J.Bh., fond cit., dos 562/1919-1920, f. 215

515Ibidem, f. 363 și A.N. – S.J.Cj.,fond cit., dos. 24, f. 1, 4, 15 și 21

Tabel 2.Dinamica studenţ ilor Academiei de Drept din Oradea în perioada 1919 - 1922⁵¹⁵ An şcolar Nr. total studenţ i Anul I Anul II Anul III Anul IV Sem.I

1919-1920 Total – 70 (64 ordinari,

6 extraordinari) 35 14 11 10

Sem. II

1919-1920 Total – 95 (68 ordinari,

27 extraordinari) 65 14 8 8

Sem.I

1920–1921 Total – 273 (191 ordinari,

82 extraordinari) 189 54 24 6

Sem.II

1920-1921 Total – 268 (195 ordinari,

73 extraordinari) 163 56 36 13

Sem. I

1921 - 1922 Total – 376 (283 ordinari,

93 extraordinari) 170 58 49 6

Sem. II

1921 – 1922 Total – 379 (286 ordinari,

93 extraordinari) 173 58 49 6

Grafic 2. Dinamica studenţ ilor Academiei de Drept din Oradea în anii universitari 1919 – 1920, 1920 – 1921 și 1921-1922

Analizând datele din Tabelul 2 și reprezentarea grafică a acestora, putem afirma că numărul celor înscriși în anul I de studiu s-a triplat în anul şcolar 1920 - 1921, vârful fiind înregistrat în semestrul I, datorită în principal facilităţ ilor aprobate pentru absolvenţ ii şcolilor comerciale superioare şi normale. Pentru următorii ani de studiu, chiar dacă nu se înregistrează același nivel de creștere, această tendință se manifestă, cauza cea mai probabilă fiin d revenirea la normalitate a vieții cotidiene pentru multe familii. Aceasta a însemnat revenirea la studii a multor tineri afectați de consecințele războiului tocmai încheiat, cel mai numeros contingent al acestor studenți „întârziați”

frecventând facultățile de drept⁵¹⁶. Pe de altă parte, la sfârșitul anului 1920 au fost anulate unele facilităţ i acordate studenţ ilor și au fost îngreunate procedurile de aprobare a cererilor acestora. Astfel, a fost abrogat ordinul Consiliului Dirigent referitor la absolvenţ ii şcolilor comerciale şi normale, fiind desfiinţ ată şi comisia de examinare la limba latină, iar scutirile pentru frecventarea cursurilor de către studenţ ii întorşi de pe front erau acum avizate de Decan şi aprobate de Secretariatul General de la Cluj⁵¹⁷. Toate acestea au avut drept rezultat o scădere a numărului de studenți în semestrul al II-lea al anului universitar 1920 - 1921, fără a fi, însă, dramatică. Spre finalul perioadei, respectiv anul academic 1921 – 1922 se constată o oarecare stabilizare a numărului de studenți, în ciuda vârfului înregistrat pentru anul III datorat creșterii numărului de studenți extraordinari.

516 Lucian Nastasă (editor), Antisemitismul universitar din România (1919-1939). Mărturii documentare(în continuareAntisemitismul…), , Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Editura Kriterion, Cluj-Napoca, 2011, documentul nr. 102, p. 38

517A.N. – S.J.Cj.,fond cit., dos. 23, f. 3-4

Tot în primii trei ani universitari interbelici, au fost transferaţ i studenţ i din alte centre universitare la Oradea, sau de la Academie la alte facultăţ i de drept din ţ ară, dar numai din motive bine întemeiate şi cu aprobarea autorităţ ilor de la Cluj. Este cazul căpitanului Vladimir Georgescu, ajutor la Școala de Jandarmi Oradea care se transferă la București sau al lui Ioan Gherdan, student la Facultatea de Drept din Cluj între anii 1917 – 1918, cu studii întrerupte din cauza rechemării pe front, reluate la Academia din Oradea după promovarea examenului I fundamental⁵¹⁸. În condițiile în care Academia a funcționat până în 1918 într-un alt sistem de învățământ, aceste exemple demonstrează gradul mare de compatibilitate între curricula Academiei de Drept din Oradea și cea a altor facultăți juridice românești. O oarecare intensificare a transferurilor de studenți din alte centre universitare către Oradea s-a înregistrat în anul 1931, datorate în mare măsură crizei economice. În condițiile înăspririi condițiilor de trai, pentru a reduce cheltuielile, mulți studenți erau nevoiți să se transfere către facultăți juridice localizate mai aproape de domiciliul lor. Astfel, din septembrie până în decembrie 1931 sunt înregistrate 16 cereri de transfer la Academia de Drept din Oradea (11 de la Facultatea de Drept din București, 4 de la Cluj și 1 de la Iași), în aceeași perioadă fiind trimise 3 dosare ale studenților orădeni care s-au transferat la alte universități românești (2 la Iași și unul la București)⁵¹⁹.

Odată cu aprobarea Regulamentului de funcționare din octombrie 1921, cursurile Academiei din Oradea devin publice, putându-se înscrie „pentru a urma cursurile Facultății de drept orice persoane cu un grad de instrucțiune suficientă pentru a le înțelege”. Aceștia făceau parte din categoria audienților și erau admiși doar „dacă decanul facultății cu profesorul respectiv la al cărui curs se înscriu, își dau un aviz favorabil”. La finalul anului universitar, audienții nu

„puteau dobândi alt drept” decât un certificat de frecventare a cursurilor la care s-au înscris. Același Regulament modifica durata de studiu de la patru la trei ani universitari, ceea ce nu a determinat o scădere majoră a numărului de studenți.

După cum se poate observa din datele prezentate în Tabelul 3, în anul universitar 1922 – 1923 Academia a avut înscriși cu doar 85 de studenți mai puțin față de anul universitar precedent.

518A.N. – S.J.Bh.,fond cit., dos 562/1919-1920, f. 231, 317, 318

519Ibidem.,dos. 594/1931-1932, f. 7-13, 27-28, 56-57, 67-68, 73-74, 96, 174-175, 212, 232-239, 268-269, 280-281, 291, 313-314, 339-340

520 Datele au fost preluate din A.N. – S.J.Cj., fond cit., dos 35, pentru perioada 1921 - 1926, respectiv A.N. – S.J.Bh., fond cit., dos 582, 595, 602 pentru perioada 1927 – 1933.

Tabel 3.Dinamica studenţ ilor Academiei de Drept din Oradea în perioada 1922 - 1933⁵²⁰ An şcolar Nr. total studenţ i Anul I Anul II Anul III doctorat

1922 - 1923 Total – 294 (294 ordinari) 160 65 45

-1923 – 1924 Total – 204 (204 ordinari) 112 53 39

-1924 – 1925 Total – 219 (219 ordinari) 113 64 42

-1925 – 1926 Total – 286 (261 ordinari,

1 audient, 16 extraordinari) 143 85 58

-1926 – 1927 Total – 296 (290 ordinari,

6 audienți) 114 88 88

-Grafic 3. Dinamica studenţ ilor Academiei de Drept din Oradea în perioada 1922 - 1933

Cursul ascendent al numărului de studenți înscriși la fiecare început de an universitar se menține și în perioada 1922 – 1934 (vezi Graficul 3), chiar dacă pentru anii universitari 1929 – 1930 și 1933 – 1934, din documentele de arhivă studiate nu s-a putut reconstitui repartiția studenților pe ani de studiu. În alte surse edite consultate⁵²¹se menționează doar numărul total de studenți, și anume 350 pentru anul universitar 1929 – 1930, respectiv peste 800 pentru ultimul an universitar urmat de studenții Academiei la Oradea, un studiu recent, semnat de Lucian Nastasă, menționând cifrele de 359 înscriși în anul academic 1929- 1930 și 642 în 1933 – 1934⁵²². În ciuda „perioadei de depresiune, înscrierile din octombrie 1932” au crescut la Oradea cu aproape 200 de studenți, mai ales datorită debutului studiilor doctorale, în acest an fiind înregistrați primii 158 doctoranzi⁵²³.

Din punct de vedere al vârstei studenților Academiei (Tabel 4, respectiv Grafic 4), nu au putut fi prelucrate statistic decât actele de studii din trei ani universitari: 1919 - 1920, 1920 - 1921 și 1922 – 1923, fiind reținute datele reprezentative pentru evidențierea repartiției studenților pe categorii de vârstă.

521Ovidiu Bozgan,op.cit., p. 90

522Lucian Nastasă,Antisemitismul…, p. 65

523Memoriu…, p. 6

1927 – 1928 Total – 280 (274 ordinari,

6 audienți) 85 82 107

-1928 – 1929 Total – 311 (311 ordinari) 144 71 96

-1930 – 1931 Total – 432 (432 ordinari) 171 147 114

-1931– 1932 Total – 557 (557 ordinari) 233 171 153

-1932 – 1933 Total – 774 (774 ordinari) 197 231 188 158

Astfel, pentru anul universitar 1919 - 1920 se observă o repartiție uniformă a înscrișilor la Academie în jurul grupelor de vârstă cuprinse între 19 și 26 de ani.

Tabel 4.Studenți înscriși în perioada 1919– 1923 pe grupe de vârstă⁵²⁴

universitarAn

Vârsta

17 ani 18 ani 19 ani 20 ani 21 ani 22 ani 23 ani 24 ani 25 ani 26 ani 27 ani 28 ani 29 ani 30–34 ani 35-39 ani 40–44 ani

1919-1920 (95 studenți

în sem.II)

1 2 10 12 12 4 10 10 7 9 6 3 4 2 2 1

1920-1921 studenți(273 în sem. II)

1 10 13 25 37 44 34 23 15 13 11 8 8 15 11 8

1922-1923 studenți(294 în sem. II)

5 11 19 39 45 39 18 20 19 10 10 14 10 20 9 5

Grafic 4.Studenți înscriși în perioada 1919– 1923 pe grupe de vârstă

Pentru următorii doi ani universitari, 1920 - 1921 și 1922 - 1923, datele reprezentate grafic prezintă un vârf în jurul grupei de vârstă cuprinsă între 21 și 23 de ani. Prin urmare, numărul de ascultătorii înscriși la Academie a fost în primul an universitar al perioadei analizate omogen într-un interval destul de larg de 8 ani, anii următori, datorită măsurilor luate de Consiliul Dirigent, respectiv Secretariatul General de la Cluj, instituția înscrie un număr mare de

524Datele au fost preluate din A.N. – S.J.Bh.,fond cit., dos. 563, 564, 565, 566, 567 și 568

studenți în anul I, deci nu mai regăsim același tip de omogenitate a studenților repartizați pe grupe de vârstă, identificându-se un maxim pe un interval de numai 3 ani (între 21 - 23 de ani).

Prin urmare, trend-ul ascendent se menține pentru toți cei 15 ani de existență interbelică ai școlii superioare orădene, încadrându-se în tendința înregistrată de învățământul juridic universitar la nivel național. De altfel, în perioada care ţ ine de la sfârşitul primului Război Mondial până la sfârşitul celui de-al doilea, facultățile de drept românești ating dezvoltarea lor maximă, atât sub raportul numărului catedrelor, cât şi sub acela al studenţ ilor şi licenţ iaţ ilor.

Statistica studențimii, la nivelul anului universitar 1928 - 1929, arată că majoritatea celor înscriși urmau dreptul (38,63%), apoi literele și filosofia (26,58%) și abia în al treilea rând facultăți de științe exacte (16,84%), ultimul loc fiind ocupat de studenții de la medicina veterinară (0.93%). Prin urmare, cei mai mulți studenți din România își doreau să ajungă avocați și magistrați, cu gândul desigur și la o carieră politică⁵²⁵. La Facultatea de Drept din Bucureşti, de pildă, existau, în cursul anului universitar 1932-1933, nu mai puţ in de 30 de catedre – dintre care patru de drept civil. Numărul studenţ ilor acestei facultăţ i se ridică în același an universitar, la 6825, iar acela al licenţ iaţ ilor la 990 – cel mai mare număr de licenţ iaţ i ai unei facultăţ i din ţ ară. O situaţ ie similară este şi la facultatea de drept a Universităţ ii din Iaşi, precum şi la aceea a Universităţ ii din Cluj⁵²⁶, cea din urmă, având înregistrați, 1813 studenți⁵²⁷.

Comparativ cu alte universități europene, „Academia de Drept din Oradea se prezintă în condițiuni din ce în ce mai satisfăcătoare”, având o „cifră de universitarizare” apropiată Universității din Salamanca (Spania), care „se întâmplă că nu numără la toate cele patru facultăți ale sale decât 3-400 de studenți” la nivelul anului universitar 1926. De asemenea, Universitatea din St.

Francis – Xavier (Franța) număra în același an „cu totul 211 studenți la toate facultățile sale”, iar Universitatea din Galway (Irlanda) avea, în 1925, 186 de studenți înscriși „la toate facultățile împreună”. În Italia, școala superioară orădeană se putea compara, în privința numărului de studenți, cu Universitatea din Ferrara – 450 de studenți înscriși la „trei facultăți și o școală de farmacie”, iar în Elveția cu Universitatea din Fribourg, „cercetară de mulți străini” cu 620 de studenți repartizați pe patru facultăți, câte 150-160 la o facultate⁵²⁸.

525 Vlad Georgescu,Istoria românilor de la origini pînă în zilele noastre, Ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 1992, p. 219

526Constantin C. Giurescu (coord.),op.cit., p. 328

527 Anuarul Universității Regele Ferdinand I Cluj, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1933, p. 50

528Buletinul …,p. 11

Im Dokument HigherEducationattheWesternBorderofGreatRomania:OradeaAcademyofLaw(1919–1934) Chirodea,Florentina MunichPersonalRePEcArchive (Seite 147-156)